Magiun de prune

Cand vine vorba de gem, dulceata sau marmelada, preferatul meu e magiunul dulce-acrisor, aromat, cu frumoasa lui culoare rubinie. E numai bun pentru un mic-dejun sanatos, minunat ca umplutura pentru clatite, ca sa nu mai vorbesc de coltunasii aceia care mie-mi plac atat de mult... Nu stiu reteta originala, cea dupa care se fabrica vestitul magiun de Topoloveni, insa la mine in familie se face un magiun de casa foarte reusit, natural si sanatos.

Inainte de a trece la reteta propriu-zisa, tin sa fac unele precizari.

1. In mod traditional, magiunul se obtine din soiuri de prune foarte bine coapte, cu un continut mare de zaharuri, de aceea se prepara fara adaos de zahar. Daca insa nu gasim prune potrivite - si asta se intampla tot mai des, in conditiile in care culegatorii nu mai lasa prunele sa se coaca suficient - vom pune totusi putin zahar; nu este deloc gresit sa adaugam zahar in magiun, ne-o spune chiar Sanda Marin: "daca prunele nu sunt prea coapte si ni se pare magiunul cam acru, se adauga (...) putin zahar (in proportie de 100 g zahar la 1 kg de prune)."
2. In unele retete se mentioneaza ca in magiun se pune zeama de lamaie sau vanilie. In opinia mea, aromele - de orice fel - nu au ce cauta in magiun.
3. In schimb magiunul va avea o savoare deosebita daca adaugati in el bucatele de miez de nuca. Eu n-am mai pus de data asta pentru ca mi s-au terminat rezervele de nuca si, fiind in criza de timp, n-am mai reusit sa ma duc sa-mi cumpar, va asigur insa ca este delicios.

Am avut 6 kg de prune bine coapte, foarte dulci, cu coaja usor zbarcita. Le-am spalat, le-am desfacut in doua, fara a le decoji, si le-am curatat de samburi. Le-am pus intr-un castron mare, pe care l-am acoperit cu folie de plastic si l-am lasat peste noapte pe balcon.

Asa aratau prunele mele a doua zi:

Eu am facut magiunul pe ochiul de la aragaz: am pus prunele intr-un ceaun de tuci, pe care l-am asezat pe plita si l-am lasat sa fiarba pe foc mic. Cand incepe sa fiarba se amesteca in permanenta, ca sa nu se prinda de fundul vasului (eu am o lingura mare de lemn pe care o folosesc special in acest scop). Se lasa pana scade zeama lasata si se leaga bine magiunul.

Cand magiunul e aproape gata, se adauga zahar, daca e nevoie, si nuca rupta in bucati.

Daca doriti, puteti da prunele printr-un ciur, pentru a indeparta pielitele. Eu n-am simtit nevoia sa fac asta, mai ales ca la un magiun bine legat pielitele nici nu se mai simt .

Cinci ore a durat pana a scazut zeama si magiunul a capatat consistenta.

Am turnat magiunul fierbinte in borcane si am asezat borcanele in cuptorul incalzit in prealabil, ca sa se formeze o crusta deasupra (am explicat procedura la reteta de gogosari in sos tomat). Mi-au iesit in final 6 borcane a cate 400 g fiecare.

A fost a doua serie de magiun pe anul asta, am mai avut o tentativa pe la inceputul lui septembrie, dar cum nu am nimerit cine stie ce prune, am fost nevoita sa le pun zahar. Iar eu am vrut sa fiu cu inima impacata si sa va servesc cu magiun 100% natural :) De data asta totul a mers ca pe roate, am avut niste prune grozave, din care a iesit o minunatie de magiun, aproape la fel de dulce ca si cel in care am pus zahar.

Am uitat cumva sa va spun ca pe langa cele 6 borcanele mi-a mai ramas putin ? :P Asa...de o degustare...

Si borcanelele gatite ca de sarbatoare...Nu-i asa ca sunt frumoase? :)