joi, decembrie 24, 2009

Caise imitate

Nu, inca nu s-au copt caisele, insa eu am copt deunazi niste caise de toata frumusetea :) Ma refer la prajiturelele acelea vesele, cu aroma de lamaie si umplute cu crema de ciocolata ....va mai aduceti aminte de ele? Eu una imi amintesc si astazi cum ieseam de la scoala si ma grabeam spre cofetaria din apropiere, unde, odata ajunsa, imi lipeam nasul de vitrina si priveam cu pofta platoul imens de caise frumos colorate. Si ce fericita mai eram cand reuseam sa-mi iau cateva din banutii de buzunar... De mult imi doream sa le fac si eu si mare mi-a fost bucuria cand am descoperit reteta in cartea Dragai Neagu. Ca sa le incerc am asteptat insa Craciunul, fiind ferm convinsa ca prajiturele invesmantate asa frumos nu puteau sa fi fost nascocite decat pentru mosul :) Mi-au iesit foarte bune, la fel ca si cele de la cofetarie, de fapt nu, gresesc, cu muuult mai bune :P

Sa stiti ca nu prea agreez eu colorantii alimentari, ca de altfel nici cremele instant, mixurile pentru prajituri sau alte prostii pline de chimicale, dar de data asta am facut o exceptie, numai si numai de dragul caiselor :)

Ingrediente pentru jumatatile de caisa

- 3 oua intregi
- un pahar de zahar

- un pahar de ulei
- un plic de praf de copt
- un plic de zahar vanilinat
- coaja rasa si zeama de la o lamaie
- faina cat cuprinde (eu am pus cam 26 de linguri)
- un varf de cutit de sare

(am folosit ca masura un pahar de 200 ml)

Ingrediente pentru crema

- 200 g unt
- 2 linguri de cacao
- 5 linguri de zahar pudra
- miezul obtinut prin scobirea caiselor

Mai avem nevoie de colorant alimentar rosu si galben (cate o sticluta de fiecare) si zahar tos. Cei de la cofetarie folosesc si colorant verde, dar eu am pus numai rosu si galben, c-asa-mi plac mie caisele, bine coapte :P

Mod de preparare. Intr-un castron frecam ouale + zaharul + zaharul vanilinat + praful de copt + sarea + zeama si coaja de lamaie, dupa care adaugam uleiul, turnand putin cate putin. Incorporam treptat faina, pana obtinem un aluat potrivit de tare, care nu se lipeste de mana. Din aluatul obtinut modelam bilute rotunde, egale, cam de marimea unei bomboane Raffaello - eu n-am stiut cat de mult cresc si le-am scapat un pic mai mari. Dupa cum vedeti in poza, eu le-am aplatizat putin, dar apoi mi-am dat seama ca nu e nevoie, pentru ca ele oricum se lasa in timpul coacerii. Le asezam in tava unsa cu unt, avand grija sa lasam intre ele loc pentru crescut si le introducem in cuptorul preincalzit, pentru circa 15-20 minute (la foc slab).

Caisele trebuie sa ramana albe, cam asa cum le vedeti mai jos. Sincera sa fiu, nici eu nu ma asteptam sa-mi iasa asa frumoase si, mai ales, atat de bune: grozav de fragede si cu aroma intensa de lamaie... Daaaa, recunosc ca am mancat cateva si simple :D

Le lasam sa se raceasca, apoi luam fiecare jumatate de caisa in parte si o scobim de miez cu varful unui cutit, pornind din centru spre margine. Operatiunea se executa cu mare grija, pentru ca sunt destul de fragile si se sfarama usor.

Prepararea cremei. Frecam untul (din care am scos in prealabil apa) spuma cu zaharul pudra, apoi adaugam cacaua + miezul rezultat din scobirea caiselor si mai amestecam putin pentru omogenizare. Cu aceasta crema umplem jumatatile de caisa, apoi le unim doua cate doua, obtinand astfel fructul intreg. Le dam putin la frigider, ca sa se intareasca crema.

Intre timp pregatim recipientele pentru coloranti: puteti folosi de exemplu niste castronele sau farfuriute mai adanci; eu am folosit capace de borcane, imi pare rau ca nu pot sa va arat cum am procedat, dar era seara cand am facut asta si ar fi aratat horror in poza :D. Mai trebuie sa avem alaturi si farfurie cu zahar tos. Luam fiecare caisa si o inmuiem usor in colorant, si pe o parte, si pe alta, apoi o tavalim prin zahar tos. Din cand in cand aruncam zaharul prin care am dat caisele si il inlocuim cu un altul, deoarece la un moment dat se umezeste prea tare si nu se mai prinde de caise. La urma punem caisele pe un platou si le lasam cateva ore (sau mai bine peste noapte), sa se usuce bine.

Sunt niste prajiturele minunate, pe care le puteti face chiar si cu cateva zile inainte de Craciun, pentru ca rezista destul de bine si raman fragede mult timp.

Caisele sunt doar unul din rasfaturile noastre de sarbatori, mi-ar fi placut sa pot posta si mai multe retete, dar din pacate nu prea am avut timp de blog in ultima vreme. Le-am fotografiat insa pe toate si o sa vi le arat si voua cat de curand, cel mai probabil dupa 3-4 ianuarie incolo. Pana atunci vreau sa va multumesc tuturor celor care m-ati vizitat si sa va doresc din suflet sarbatori fericite si un An Nou mai bun, cu mai putine probleme si mai multe bucurii! La Multi Ani!






duminică, decembrie 20, 2009

Saleuri



Saleurile sunt unul din aperitivele mele preferate de sarbatori, de aceea am tinut neaparat sa va impartasesc si voua reteta. Sunt foarte fragede, usor crocante, excelente la un pahar de vorba cu familia si prietenii :)

Ingrediente

- un pachet de unt
- 250 g smantana
- faina cat cuprinde (intra in jur de 500 g)
- o lingurita de sare
- susan, chimen, mac sau cascaval ras (la alegere)
- un ou

Framantam bine toate ingredientele pana obtinem un aluat destul de elastic, bun de intins foi, pe care il invelim in celofan si il lasam la rece pana a doua zi.

Aluatul obtinut il impartim in doua. Din fiecare bila de aluat intindem cu sucitorul o foaie de ~2 mm grosime, pe care o ungem cu ou batut si o taiem cu rotita in fasii lungi de ~14 cm si late de 2 cm. Deasupra presaram susan, chimen, mac sau cascaval ras.

Majoritatea au fost cu susan, dar am facut si cateva cu chimen.



Asezam saleurile in tava si le introducem in cuptorul preincalzit, unde le vom lasa ~20 min la foc moderat, pana capata o culoare aurie.



Sunt nemaipomenite, merita incercate!







sâmbătă, decembrie 19, 2009

Premiu de decembrie

Am primit un premiu tare simpatic de la o gospodina desavarsita, care ne incanta si ne surprinde mereu cu dulciuri fel de fel si cu multe alte bunatati...de la lume adunate :) Multumesc din suflet, Miha!

Premiul il dau mai departe tuturor celor din lista mea!

duminică, decembrie 13, 2009

Crap in saramura



Nu stiu vreo alta mancare facuta cu atat de putine ingrediente, dar care sa fie atat de gustoasa. Dintre toate retetele cu peste, asta e de departe preferata mea , imi place chiar mai mult decat cea cu legume la cuptor. Crapul in saramura este o mancare potrivita mai ales seara si asta din doua motive: unu, e usor si dietetic, fara prea multe grasimi si calorii, iar in al doilea rand...e pe baza de usturoi :D

Reteta o am dintr-o carte mai veche de-a mamei si apare insotita de precizarea: "reteta de la pescarii din Delta". Asa o fi...

Ingrediente

- un crap (fara cap si coada) - curatat, spalat si taiat in bucati potrivite
- saramura (o lingurita rasa de sare la un pahar cu apa - am folosit un pahar de 200 ml)
- 5 catei de usturoi
- cimbru
- ulei

Am uns pestele cu ulei si l-am pus pe gratar, sa se friga pe ambele parti. Partea asta a durat la mine cam 20 de minute, in conditiile in care am folosit un gratar din acela rotund cu capac. Intre timp am pregatit saramura: am pus intr-un vas apa cu sarea si am asteptat sa dea un clocot. Imediat ce pestele s-a prajit, l-am pus frumusel intr-un castron si am presarat cu feliute de usturoi si niscaiva cimbru. Am turnat apoi saramura si l-am acoperit cu capac.

Conform retetei, se lasa acoperit macar un sfert de ora, sa se patrunda bine. Atata spunea in carte, atata l-am tinut si eu, fix 15 minute, nici mai mult, nici mai putin...ca nu mai puteam de foame si de pofta :D



luni, noiembrie 30, 2009

Maioneza clasica



Maioneza este un sos preparat din galbenusuri de ou (crude si rascoapte, sau numai crude), frecate cu ulei si, uneori, cu zeama de lamaie sau mustar. Maioneza se foloseste ca ingredient in diverse preparate culinare: ca dressing pentru salate, in unele produse de tip fast-food (sandvisuri, hamburgeri, shaorma), la peste, conopida etc. Se gaseste si in comert, insa, avand in vedere numarul mare de aditivi pe care ii contine, este bine sa o evitam. Eu va recomand maioneza facuta in casa, nu este deloc greu de facut, trebuie doar sa respectati cateva reguli simple.

Prepararea maionezei. Pentru ca maioneza sa fie reusita, este foarte important ca ingredientele sa fi fost tinute in prealabil la temperatura camerei, timp de 2-3 ore. In caz contrar, maioneza se va taia, adica va capata o consistenta branzoasa, granuloasa. Oua vom folosi in functie de cantitatea pe care ne-o dorim, de exemplu daca avem nevoie doar de putina maioneza, sa zicem 3-4 linguri, vom pune un singur galbenus crud si un singur galbenus rascopt.

Cum procedam? Intr-un castron de portelan (sau intr-o farfurie adanca) se zdrobeste bine galbenusul fiert (cu furculita) si se amesteca cu cel crud, se freaca bine, apoi se picura uleiul, putin cate putin, amestecandu-se mereu cu o lingura de lemn. Nu turnati mult ulei deodata, compozitia se va taia! Maioneza se amesteca intr-un singur sens pana devine ca o alifie. La sfarsit se potriveste gustul de sare.

Cum reparam maioneza taiata? Maioneza taiata se repara foarte usor: se prepara o noua maioneza dintr-un ou crud in care se incorporeaza, treptat, maioneza taiata.

vineri, noiembrie 27, 2009

Mancare de mazare



M-am gandit ca poate unii din voi tin post, asa ca in perioada urmatoare o sa incerc sa postez si cateva astfel de retete. Pentru inceput, am ales mancarica de mazare, o alta reteta pe care o stiu de la mama. Mmm...tare buna!

Ingrediente pentru 2 portii

- 1 punga de mazare congelata (de la Bonduelle am avut eu, iar punga era de 400 g)
- 1 ceapa (mai mica)
- 2-3 linguri de pasta de tomate
- 1 legatura de marar
- putin ulei
- sare
- 1 lingurita de zahar (optional)

Mazarea se spala sub jet de apa rece si se pune la fiert, astfel incat apa sa acopere mazarea un pic mai mult. Se adauga ceapa tocata marunt si putin ulei si se lasa sa fiarba (la mine a durat in jur de o ora, la foc moderat).

Cand mazarea este fiarta, se adauga pasta de tomate + mararul tocat marunt. Se condimenteaza apoi cu sare si se mai lasa 5-10 minute la fiert, la foc mic.

Daca doriti sa fie mai dulce, puteti adauga si o lingurita de zahar, eu de data asta n-am mai pus pentru ca am avut o mazare grozava, minunat de dulce si foarte, foarte gustoasa!

Mie mi-a placut dintotdeauna asa, simpla, dar voi o puteti servi si drept garnitura alaturi de fripturica (daca nu tineti post, desigur).

miercuri, noiembrie 25, 2009

Salata de hering



Ador pur si simplu pestele, e sanatos, gustos si usor digerabil, mie imi place in aproape orice varianta: rasol, in saramura, la gratar sau cu legume la cuptor. Pentru azi am ales insa o reteta de salata, foarte simpla si rapida: un fel de salata orientala cu peste (si fara oua).

Ingrediente pentru 3 portii

- 4-5 cartofi
- 4-5 filéuri de hering marinat (un hering foarte bun este cel de la Vita Star, se gaseste la Kaufland)
- salata verde (iceberg am avut)
- o ceapa (am pus ceapa rosie)
- cateva masline
- otet
- ulei
- sare

Se fierb cartofii in coaja, se curata si dupa ce s-au racit se taie felioare. Salata se spala si se taie fasii (eu am avut gata taiata).

Ceapa se taie solzisori, iar pestele bucati. Intr-un bol de salata se pun pestele, cartofii, ceapa, salata si cateva maslinute, se toarna putin ulei si se adauga, dupa gust, sare si otet. Se amesteca bine toate ingredientele.

Nota. Eu nu am taiat tot pestele bucati, pentru ca am vrut sa asez rulourile deasupra, pe patul de salata, voi puneti tot pestele.


Pofta mare!



vineri, noiembrie 06, 2009

Prajitura "Budapesta"


Multa vreme m-am ferit de prajiturile cu foi, mi se pareau prea complicate si pretentioase, in afara de asta aveam impresia ca niciodata nu o sa reusesc sa fac foi perfecte, asa ca ale mamei. De fiecare data cand vedeam cate o reteta care incepea cu "foile" dadeam pagina mai departe... Insa mi-am zis ca la un moment dat tre' sa le incerc si pe astea, asa mi-am luat inima in dinti si intr-o zi m-am apucat de copt foi, la inceput cu ajutorul mamei, apoi singura-singurica. Si ghiciti ce, nici nu a fost atat de greu cum imi imaginam, iar cu timpul, pe masura ce tot exersam, foile au inceput sa-mi iasa din ce in ce mai bine.

Asadar, dupa "Alba ca Zapada", va prezint o noua prajitura cu foi, o reteta pe care o am de foarte multi ani, de la o doamna care venea in vizita pe la bunica. Este vorba de prajitura "Budapesta", cei mai multi dintre voi o stiti probabil sub denumirea de "Televizor". Ca orice reteta foarte cunoscuta, transmisa de la o gospodina la alta, prajitura "Budapesta" a suferit si ea numeroase modificari, am gasit-o pe net si in diferite reviste in mai multe variante. Eu tin insa foarte mult la reteta mea, mi se pare foarte buna asa cum e si nu as schimba nimic la ea.

Ingrediente pentru foi

  • 350 g faina
  • 130 g unt
  • 1 ou
  • 1/2 pliculet de praf de copt
  • 1 pliculet de zahar vanilat
  • 1/2 de lingurita de sare
  • 100 g zahar
  • 1 lingura de cacao
Ingrediente pentru pandispan

(cantitatile date sunt pentru o tava de 30 x 20 cm)

  • 4 oua
  • 4 linguri de zahar
  • 4 linguri de faina
  • un varf de cutit de sare
Ingrediente pentru crema de lamaie

  • 1/2 l de lapte
  • 1 cana de zahar (de 200 ml)
  • 4 linguri de faina
  • un pachet de unt
  • zeama si coaja de la o lamaie (mai mare)
Ingrediente pentru glazura de cacao

  • 2 linguri de lapte
  • 2 linguri de cacao
  • 4 linguri de zahar
  • 1 lingurita de otet
  • unt cat o nuca

Deci foile, haha... Se pun intr-un vas untul + oul + zaharul + zaharul vanilat + sarea + cacaua, se rade coaja de lamaie si se amesteca bine.

Se framanta un aluat bun pentru intins foi, nici prea moale, nici prea tare. Aluatul se imparte in doua parti egale, din care se intind, separat, doua foi (pe suprafata de lucru presarata bine cu faina).

Foile sunt foarte gingase, asa ca manevrati-le cu mare grija, altfel se pot rupe.


Foile se ruleaza si se asaza pe dosul tavii, astfel incat sa atarne peste marginile tavii.


Se taie marginile foilor cu cutitul, apoi se introduce tava in cuptorul preincalzit, unde se lasa in jur de 15 minute, la foc potrivit.



Pandispanul. Se unge tava cu unt, se tapeteaza cu hartie de copt, apoi se unge din nou cu unt.

Se bat tare albusurile pana nu mai cade spuma de pe tel, si se adauga treptat zaharul + zaharul vanilat + sarea, batand in continuare. Se adauga, pe rand, galbenusurile, batand bine dupa fiecare, apoi faina, in ploaie, amestecand foarte usor, de jos in sus.


Se toarna compozitia in tava, se niveleaza cu lingura si se introduce in cuptorul preincalzit.

Se coace cam 20 de minute, la foc moderat. Cand este gata, se mai lasa putin in tava, apoi se scoate pandispanul.

Crema. Intr-o craticioara se pun zaharul + faina, apoi se toarna cate putin laptele, amestecand bine. Se adauga untul + zeama si coaja de lamaie. Se pune pe foc si se amesteca pana se ingroasa crema, apoi se ia de pe foc si se lasa la racit.

Buun, trecem acum la asamblare (in sfarsit!). Pe prima foaie punem jumatate din cantitatea de crema, o intindem frumos cu cutitul, ...

...iar deasupra asezam blatul de pandispan, intindem restul de crema si punem si cea de-a doua foaie.

Ne-a mai ramas glazura, care se face foarte simplu si repede. Intr-o craticioara se amesteca zaharul + cacaua, se adauga laptele si se amesteca bine, apoi se pun untul + o lingurita de otet. Se lasa sa dea un clocot, apoi se ia de pe foc si se toarna peste foaia de deasupra; glazura se intinde foarte repede (cu un cutit) si cat este inca fierbinte, ca sa se intinda frumos si uniform. Apoi se pune prajitura intr-un loc racoros, unde se lasa macar cateva ore inainte de a o taia.

O prajitura deosebita, una din preferatele mele, pe care mi-as dori sa o pregatesc mai des, insa pentru ca timpul nu-mi permite, o las numai pentru ocazii speciale sau la sarbatori.